Pe mine cine mă cumpără?

Mă vând. Mâine o să mă duc să dau un anunț la ziar și o să sune în felul următor:

“Tânăr student cu drept de vot aștept oferte de pixuri, brichete, calendare, găleți cu mop, sacoșele misterioare sau orice altceva, din partea oricărui partid sau indepentent pentru a-mi oferi votul acestuia.”

Și de ce spun asta? Pentru că am buzunarele goale, iar alegerile prezindențiale, pe cât de apropiate de cetățean par, au uitat de tot de el. Mie înafară de faptul că nu mi se pare că am de unde alege un candidat competent și exchilibrat, nici măcar nu am primit vreo invitație la o pomană electorală… La alegerile locale în fiecare seară chefuiam pe banii pedeleului și pesedeului. Acum, nimic! Cumpărați-mă fraților și pe mine, că de altceva nu ați fost în stare. Vreau și eu să fiu cumpărat. Vă dau votul meu de onoare că veți ieși președinte dacă mă cumpărați. Aștept oferte de brelocuri, brichete, pelerine, umbrele și alte alea. Mulțumesc

Arșinel, Mărgineanu și Moculescu la GSPTV

Uaaau, GSPTV vrea să-și crească audiența urmând modelul promovat de Dan Diaconescu la OTV. După ce au cumpărat drepturile de a transmite meciurile din Divizia A, pardon, Liga I, au realizat că nimeni nu-i prea are acasă antenă de-aia de prinde GSPTV, iar când vor să se uite la meciuri intră pe net. Așa că, având o audiență în scădere, aceștia au mai cumpărat și drepturile de a prelua modelul de creștere a audienței prin bălăcăreală.

Respect Domnului Arșinel, lui Mărgineanu și lui Moculescu, dar locul lor nu cred că e la o televiziune specializată pe sport.

În articolul celor de la GSP scria că aceștia vor comenta prestația tricolorilor din meciul amical cu Polonia. Există două posibilități. Una e să pierdem, iar discursurile celor 3 vor fi ceva de genu ăsta:

Mărgineanu va spune: “A fost odată, da, a fost odată… când băteam și noi. Și așa, la fotbal noi suntem Zavalaidânga. De ce am pierdut? Că Mutu s-a dereglat la stomac, se câcă în fundu curții galben ca lămâia.”
Arșinel va tăcea, că nu e Stela să-i scoată o glumă bună din gură.
Moculescu va spune că fostele sale soții sunt de vină că a pierdut România și că nu-i arde de cântat.

Alta e să câștigăm, iar discursurile celor 3 vor fi de genul ăsta:

Mărgineanu va spune: “Mă iubește femeileeeeeeEEe!!! Știți ce-i așteaptă pe fotbaliști dacă mai câștigă și data viitoare? Feemeeei….Feeemeeeii…. Da știți ce-i așteaptă dacă pied? ECATERINA! “
Arșinel va cânta: “Dum-acasă măi tramvai” Iar Stela va fi foarte fericită.
Moculescu va promite că se va împăca cu soțiile sale. Cu toate!

Egal nu facem, că doar e amical, ce naiba!

Start sau STOP?

Câteodată stau și mă întreb de ce sunt unele lucruri în lumea asta pe dos? Totul e pe dos. De la limajul corpului la bulgari (DA se spune la ei dând din cap de la dreapta la stânga, iar NU se spune dând din cap de sus în jos) până la haine, care sunt purtate uneori pe dos… ca să nu te deochi.

Ce nu înțeleg eu? Cum de sunt pe dos cei care au lucrat la sistemele de operare până-n Vista. Cum dracu de inginerii, cercetătorii și angajații ăia cu un milion de diplome în informatică nu au reușit să dezlege un lucru aparent insignifiant, însă pentru cei care au puțin simț etic și estetic destul de evident. Știm cu toții că atunci când intri undeva ți se zice “Bine ați venit”, iar când pleci “La revedere”. Cum ar fi să-ți zică la plecare “Bine ai venit”!?

Așa e la toate sistemele de operare de la 95 până la Vista. Vrei să cauți ceva în calculator, dai click pe START și cauți ce vrei. Vrei să închizi calculatorul, dai click pe START și îl închizi cu shut down. Cum să te duci în START atunci când tu trebuie să dai STOP calculatorului? Cum să dai click pe butonul de intrare când tu de fapt ieși?

Totuși, cred că și-au dat seama și ei, dar cam târziu, variantele Vista și Windows 7 nemaiavând decât un buton pe care nu mai scrie nimic. Apare doar sigla brandului și atât. Cam târziu domnilor ingineri. Ar trebui să angajați un om din domeniul comunicării cu care să colaboreze designerul, că altfel…

Elena

Da` nu-i așa că e frumoasă? Ziceți deomnilor care o votați și o puneți în cele mai înalte funcții din stat. Nu e? Da` deșteaptă e. Asta e clar. N-o fi ea frumoasă, da` deșteaptă e. Cum nu? Păi dacă nu era deșteaptă îi mai venea ei ideea să se dea drept altcineva doar ca să se laude pe un post important de radio și la televizor?

Udrea se dă drept Udrea

Să suni la un radio precum Realitatea FM și să pretinzi că ești un admirator al tău și să te lauzi e una, dar să fii un dublu-ministru, care conduce Ministerul Mediului și al Turismului și să faci asta e alta. Și e grav.

Pentru a exemplifica, luăm ca studiu de caz fapta doamnei Elena Udrea. Aceasta a sunat la radio dându-se altcineva, doar pentru a se lăuda pe sine și pentru a pupa dosul primului om al statului, adică Băsescu. La un moment dat doamna de la telefon este întrebată dacă nu cumva este doamna Udrea, iar răspunsul vine prompt și este memorabil: “Chiar o simpatizez pentru că și dânsa se luptă așa cum aș face și eu dacă aș avea o poziție publică”.

Ca să vă faceți idee despre reacțiile apărute după telefonul dat de Udrea intrați aici. Mai grav e că oameni ca Udrea ne conduc.

Revin mâine cu lămuriri și reacții. Acum sunt prea obosit, dar mi s-a părut atât comică, cât și tragică faza.

Spread

Un film drăguț care e făcut să surprindă. Așa am concluzionat eu după ce am văzut SPREAD.

E un film în care joacă personaje precum Ashton Kutcher, Anne Heche, Margarita Levieva, Sebastian Stan,
Sonia Rockwell, Maria Conchita Alonso, Hart Bochner.

Spread este o comedie cu final neașteptat, în care Aston Kutcher joacă rolul unui gigolo care trăiește ca un parazit de pe urma femeilor frumoase și cu bani. Cui nu i-ar plăcea? Peripețiile lui pornesc din cauza unei simple întrebări: Dragoste sau bani? Are de ales dintre o chelneriță și o avocată bogată, dar trecută de prima tinerețe. E un fel de Ion al lui Rebreanu actualizat la zilele noastre. Ce-a ieșit… vedeți și voi.

Dorințe

O analiză a rezultatelor eforturilor mele de a-mi indeplini dorințele (cele 10 de aici).

1. Am strâns 380 de lei.
2. N-am mai cheltuit așa mult prin ieșiri la sucuri.
3. Am adăugat o diplomă nouă prin care-mi sunt recunoscute abilitățile în comunicarea online.
4. Nu mi-am schimbat telefonul, aștept ofertele de Crăciun.
5. Am început să citesc Cum să redactam…? de Septimiu Chelcea și am citit câteva capitole din Cantemir și Noica pentru facultate. Aaa… și multe ziare.
6. Nu m-am mai cântărit, dar nu văd nicio schimbare.
7. Am găsit. Stau în Ferentari… sau în Rahova… nu știu exact ce cartier e aici.
8. Cola s-a transformat în mai puțină cola, iar cafeaua în 3 în 1.
9. Nu sunt eu în măsură să spun asta, dar am încercat.
10. E ok.

Voi ce dorințe aveți? Pentru cât la sută din ele depuneți un oarecare efort spre a le îndeplini?

Videoclip Geoană

Tocmai am refuzat 20 de lei oferiți de domnul Mircea Geoană, candidat la președinția României. Cei 20 de lei presupuneau ca eu să mă trezesc la 5 și ceva dimineața astfel încât să ajung în Grozăvești de unde ar fi urmat să mă ia un microbuz pe mine și pe alți dornici să câștige ușor 20 de lei. De ce? Simplu! Ca să mergem să-l susținem pe Mircea Geoană la filmarea videoclipului electoral. Am refuzat frumos și nu pentru că oferta financiară ar fi fost prea mică, ci pentru că mi se pare ciudat să dai bani unora să te susțină la președinție.

Dacă susții că vei avea cetățeni pe care nu i-ai mituit, pe care nu i-ai manipulat ca să te susțină, de ce nu apelezi la ei? De ce trebuie să plătești un grup de tineri din Grozăvești?

E iarnă

E iarnă iar.

Deși n-am intrat în anotimpul iarnă, calendaristic vorbind, pot spune, totuși, că a venit iarna. De ce? Păi abia a dat nițel cu fulguita și s-au umplut șoselele de zăpadă că iar n-avem destule mașini de aruncat sare și nisip, iar n-avem destule mașini pentru dezăpezit, iar n-avem persoane care să ia măsuri rapide și să cruțe sărmanii șoferi care s-au aventurat pe șoselele din plaiurile mioritice.

Și dacă ar fi să continui pot să mai aduc câteva argumente că a venit iarna. Iar n-avem politicieni capabili să conducă țara, iar n-avem certitudinea că mâine va aduce cineva soluția salvatoare pentru ieșirea din criză(economică, politică și, mai nou, criza de râs). Iar n-a venit nimeni să spună: “bă fraierilor, voi chiar mai credeți în minciunile lu` Geoană, Crin și Orban? Voi chiar mai credeți că ăștia sunt oamenii care ne pot conduce țara?”. Iar n-avem pe cine vota. Iar n-avem prim-ministru.

Iar n-a ieșit nimeni pe stradă să dirijeze traficul din București, că de`, e iarnă și nu vrem să ne udăm cașcheta, nu? Iar n-avem bani de salarii, dar alții au să-și facă paranghelii în palatele lor cu turnulețe. Iar n-avem ceva valoros de văzut la televizor. Iar n-avem valori pentru că valorile stau în bibliotecă și citesc, în timp ce pseudo-vedetele scriu cărți.

Nu-i așa că a venit iarna? Continuați și voi să aduceți argumente dacă vreți.

Teoria chibritului

Leneș și foarte uituc fiind(zic partea cu uitatul ca să mă scot la prima parte, cea cu lenea), azi, am făcut economie la bețele de chibrit. Da! De lene să mă duc să cumpăr o duzină de chibrituri am făcut economie, în sensul că foloseam un chibrit ars pe care-l aprindeam din nou de la aragaz pentru a aprinde alt ochi și așa mai departe… După calculele mele, nu prea bune pentru că am terminat liceul la profil de filologie, chibriturile mi-ar fi ajuns până mâine, când colegul meu de cameră s-ar fi simțit și s-ar fi dus să cumpere.

Ideea nașpa e că planul meu de a salva 0,01 lei din bugetul și așa strâmtorat nu prea a avut succes. Asta pentru că mâine voi fi nevoit să cumpăr eu chibrituri sau o brichetă măcar. Și, da! E ora 1 și 8 minute și nu mai am nici măcar un băț de chibrit. Mă gândesc cu groază că mâine dimineață nu voi avea cu ce să aprind aragazul să-mi fac o cafea, un ceai, nu voi putea face căldură în casă, iar dacă voi vrea să mănânc ceva cald va trebui să mă rezum la răbdări prăjite.

Și asta pentru că distinsul meu coleg are cursuri de la 8 dimineața și, cu siguranță, nu se va duce să-mi ia mie chibrituri, și, cu siguranță, nici eu nu o voi face… decât atunci când stomacul meu va urla, iar conștiința îmi va spune că ardeii umpluți nu sunt buni reci, de la frigider, iar ciorba nu e comestibilă înghețată.

Trăiesc mai rău ca-n paleolitic. Oamenii hu-gu-ga-ga aveau cu ce să-și aprindă focul. Eu nu!

Ai un foc?