Viața fără KFC nu are farmec
“Într-o seară foame și cu prietenii. la restaurant și ospătărița bună mâncarea. Și colega ei bună. Prietenii mei tot și la un moment dat ea. Ei nu de ce, dar ea bine. Șeful balaur spre noi și ei. doar ceva. mâncarea. Prietenii mei că ospătărița pe ei și ardei mulți sau piper. Gurile lor și lacrimile. Eu de ei cu lacrimi. Ospătărița de ei. prea mici și nu ce să. cel mai picant sos. trei. Eu că oricum picant, dar nu. cum când mici. Poate data viitoare ce să și bine. Oricum, comic cu prietenii care 8 ani.”
KFC fără aripioare picante e ca un text fără verbe.
Traducerea o primiți în articolul următor. Până atunci, puteți spune ce ați înțeles din povestioară.
-ro_blue.png)
ca era aia buna de la kfc
Inteleg o intamplare amuzanta, povestita insa fara verbe, pentru a accentua o comparatie oarecum exagerata, si a capta interesul muritorilor de rand care nu au avut placerea de a savura celebrele aripioare “picantizate” cu cele unsprezece condimente secrete ale colonelului.
Foarte reusit, spun eu, ca si client fidel al KFC, pentru ca numai lipsa verbelor poate sublinia cat de nepicanta poate fi o povestire fara verbe si cat de neinteresant poate fi KFC fara meniul lor principal.
M-am invartit in jurul cozii, dar asta doar pentru ca mi-ai cerut sa spun ce am inteles cu explicatia deja data si scrisa cu litere de-o schioapa.
Diseara revin cu traducerea. Oricum, important e ca
KFC fără aripioare picante e ca un text fără verbe.
Daca dupa ospatarite pana in aripioara picanta!!!
Traducerea o primesti cand ne intalnim!
=))
unde e traducerea?
esti tare
cel mai tare
ceva nou?
:-w :-w
:* 
scrie si tu ce ai de zis intr-un singur comment. sau 2 daca ai uitat ceva…da nu mai umple cu milioane de commenturi asa