Fă bine!!!

Ieri, cam pe unde se intersectează Calea Rahovei cu Calea Ferentari (că nu știu ce cartier e nici după juma` de an de stat pe aici) mergeam la un magazin să cumpăr pâine.

Obișnuiesc să intru întotdeauna în același magazin să-mi procur de-ale gurii, deși sunt vreo 3-4 unul lângă altul. Totuși, ieri era aglomerat în magazinul în care obișnuiam să intru așa că am intrat în următorul, aproape la fel de aglomerat. Acolo era în fața mea o bătrână, cu mâinile tremurânde, cu mintea răscolită de problemele de zi cu zi și cu o înfățișare profuită de fostă doamnă… cândva. Acum însă, vânzătoarele i se adresau cu tanti sau cu bre.

Dar trec peste aceste aspecte pentru că vreau să accentuez altceva. Această bătrână a cerut timid niște brânză, iar vânzătoarea, având vreo 5-6 tipuri, a întrebat dacă are vreo preferință. Răspunsul timid și rușinat a sunat neobișnuit pentru un cocalar de Dorobanți sau pentru vreo pițipoancă, însă pentru mine a sunat foarte, foarte trist. Tristețea mi s-a accentuat atunci când vânzătoarea a întrebat de cât să-i pună brânză, iar băbuța a scos din buzunar mâna stângă pe care se așterneau 6 hârtii de 1 leu și în jur de 1,5 lei în monede. Brânza a costat 6,3 lei, deci în jur de 1,2 lei i-au rămas, poate pentru o pâine, poate pentru două ouă… Bătrânica i-a păstrat, poate pentru că avea alte planuri cu ei sau poate pentru că știa că la 3 pași de magazin stă întinsă pe un carton o altă bătrânică ce pare să nu mai aibă forță nici să muncească, nici să ceară.

Unde am vrut să ajung? Păi mi s-a părut destul de ciudat ca într-o zonă aflată la granița dintre Ferentari și Rahova, unde mai mult se ia de cât se dă, unde mai mult se cere de cât se oferă, o bătrânică oferă ultimii ei 1 leu și 20 de bani aparent unei cerșetoare, dar în esență unui om, în timp ce alții trec nepăsători pe lângă cele două.

Am simțit că mi se rupe inima în două, deși eu nu sunt atât de sensibil, mai ales cu cerșetorii. (dacă îl știți pe ăla de moare de foame de la Unirii mă înțelegeți de ce zic asta.)

Mi-am pus o întrebare… Oare de ce am ajuns în halul ăst? Oare de ce e atâta răutate în țara asta și oare de ce tocmai ăia care n-au sunt oameni buni? Mi-a trecut repede, însă, pentru că în timp ce mă întrebam mi-au venit deja mii de răspunsuri.

~ prin Stefan pe aprilie 22, 2010.