Așezați militărește, dar de bunăvoie și nesiliți de nimeni, reprezentanți ai poliției, pompierilor, jandarmeriei, cefereului, primăriilor sau ai altor instituții de stat, cu toții și-au cerut la unison drepturile.

Tot la unison au fost scandate și sloganuri precum: „Jos, jos, jos, guvernul mincinos”, “Ne-aţi promis lapte şi miere şi ne-aţi dat concediere!” sau „Rușine, rușine, rușine să vă fie”. Totul a fost un spectacol bine regizat, coregrafia aparținând liderilor de sindicat care și-au însușit pentru câteva ore microfonul de la mult prea mica scenă amplasată în fața Palatului Victoria.

Deși semnalele nu sunt prea roz, rămâne de văzut dacă această mișcare va reuși să atingă obiectivul fixat, acela de a face guvernanții să conștientizeze că măsurile propuse nu fac altceva decât să înfunde și mai tare țara în criză.

Ca urmare a acestor două aspecte m-am decis să-mi mai dau cu părerea, poate mai des, pe aici, pe blog.

Așa că zic și eu niște idei, dar nu pentru că aș fi eu salvatorul României sau vreo voce avizată să dea sfaturi. Ba chiar nu-mi pasă dacă sunt mâine aplicate cele ce le voi prezenta imediat și nu-mi va fi adus niciodată numele în discuție.

Am auzit două: prima e că președintele-premier a zis de 25% și 15% doar ca noi, cetățenii acestei țări, să fim inițiat enervați, dar mai apoi înduioșați de decizia finală care va fi ori cea impusă de FMI, ori un 20% și un 10%.(ca să vedem noi ce bună e guvernarea asta și cât se gândește la banii noștri); a doua e că cineva a propus un 2% impozit pe salarii și un 26% TVA pentru tot ce costă peste 1000 de euro, idee bună după mine.

Obișnuiesc să intru întotdeauna în același magazin să-mi procur de-ale gurii, deși sunt vreo 3-4 unul lângă altul. Totuși, ieri era aglomerat în magazinul în care obișnuiam să intru așa că am intrat în următorul, aproape la fel de aglomerat. Acolo era în fața mea o bătrână, cu mâinile tremurânde, cu mintea răscolită de problemele de zi cu zi și cu o înfățișare profuită de fostă doamnă… cândva. Acum însă, vânzătoarele i se adresau cu tanti sau cu bre.

Dar trec peste aceste aspecte pentru că vreau să accentuez altceva. Această bătrână a cerut timid niște brânză, iar vânzătoarea, având vreo 5-6 tipuri, a întrebat dacă are vreo preferință. Răspunsul timid și rușinat a sunat neobișnuit pentru un cocalar de Dorobanți sau pentru vreo pițipoancă, însă pentru mine a sunat foarte, foarte trist. Tristețea mi s-a accentuat atunci când vânzătoarea a întrebat de cât să-i pună brânză, iar băbuța a scos din buzunar mâna stângă pe care se așterneau 6 hârtii de 1 leu și în jur de 1,5 lei în monede. Brânza a costat 6,3 lei, deci în jur de 1,2 lei i-au rămas, poate pentru o pâine, poate pentru două ouă… Bătrânica i-a păstrat, poate pentru că avea alte planuri cu ei sau poate pentru că știa că la 3 pași de magazin stă întinsă pe un carton o altă bătrânică ce pare să nu mai aibă forță nici să muncească, nici să ceară.

Unde am vrut să ajung? Păi mi s-a părut destul de ciudat ca într-o zonă aflată la granița dintre Ferentari și Rahova, unde mai mult se ia de cât se dă, unde mai mult se cere de cât se oferă, o bătrânică oferă ultimii ei 1 leu și 20 de bani aparent unei cerșetoare, dar în esență unui om, în timp ce alții trec nepăsători pe lângă cele două.

Am simțit că mi se rupe inima în două, deși eu nu sunt atât de sensibil, mai ales cu cerșetorii. (dacă îl știți pe ăla de moare de foame de la Unirii mă înțelegeți de ce zic asta.)

Mi-am pus o întrebare… Oare de ce am ajuns în halul ăst? Oare de ce e atâta răutate în țara asta și oare de ce tocmai ăia care n-au sunt oameni buni? Mi-a trecut repede, însă, pentru că în timp ce mă întrebam mi-au venit deja mii de răspunsuri.

Nu mau surprins greselile ăstora de la Libertatea că mam obișnuit să tot văd cum sau scris articole la noi în ultima vreme. Sau școlit bine jurnaliștii de la noi, probabil ia învățat gramatică femeia care spăla closetul.

Da` motorina, cât e motorina?

Să fie o glumă nesărată cu tentă rasială? Să fie discriminare? Să fie bătaie de joc? Eu chiar nu cred că au zis asta jucătorii lui Dinamo, însă apreciez le apreciez jurnaliștilor creativitatea și simțul estetic.

Domnilor Eduard Apostol și Cătălin Gheorghiu, vă felicit pentru conexiunea dintre expresia folosită în articolul dumneavoastră și culoarea anumitor jucători invocați chiar în paragraful cu pricina.

La GSP propozițiile încep cu punct și se termină… brusc.

Cineva care nu mă cunoaște și ar intra prima oară pe blogul meu probabil că ar spune că am ceva cu GSP. Din contra, zilnic citesc GSP.ro și poate tocmai de asta găsesc atâtea greșeli gramaticale sau ortografice care mi se par comice.

…atât de comice că încă mă autopropun pentru un post de corector la ei.

Exclusiv // Dănănae: “N-am emoţii şi nici nu mi-e frică, sînt «leu»!”

Păi cum măi leule, ție ți-e frică de ploaie? Păi se poate, măi, să fugi tu de ploaie? Halal leu ești tu. De-aia se luptă Craiova să scape de la retrogradare…

PS: Tu ești o mâță, mă, felină speriată de apă!

Mie mi se face dor câteodată de momentele în care intram pe mirc să văd drept cine mă mai dau, cu cine mai găsesc un subiect de discuție, ce gagicuțe mai agăț. Deși eram mic, tot timpul nickul meu avea în coadă anii mei reali +2 sau 3. Deși nu mergeam aproape la nicio întâlnire (sau mergeam să văd de la distanță cum arăta tipa) adoram să stau pe mirc cu orele, alături de prieteni și să ne lăudăm unul altuia cu ce cuceriri am mai făcut.

Acum, am crescut, gagicuța mi-am găsit și e mai mult decât atât, iar în același timp cu mine a “crescut” și tehnica, acum e messenger. Acu` nu mai stai minute în șir să te conectezi la un server liber, acu ai orice “nick” vrei tu, ba chiar poți să pui și poză sau status. Acu nu te mai lauzi cu ce cuceriri online ai mai făcut, pentru că după vrăjeala digitală urmează întotdeauna cea face-to-face și apoi restul. Mircul parcă era mai pueril, mai timid, mai cuminte. În fine, astea sunt amintiri și păreri, eu vroiam să tratez subiectul ăsta dintr-o cu totul altă viziune și anume vroiam să văd care sunt totuși punctele forte și punctele slabe ale mircului, respectiv messengerului. Mai exact vroiam să fac o analiză SWOT, că tot am învâțat la facultate atâta despre ea, deși inițial mi se părea inutilă și deja știută, dar fără un nume pus. Chiar aș fi curios să înțeleg (documentat) de ce nu mai e mIRC ce a fost și de ce s-a impus Messengerul.

O să revin mâine cu analiza că acum mi-e cam somn.